Negustorul de manuscrise

Crafter: Adrian Zamfirescu

Tânăra scriitoare Mercer Mann aflată în criză de creație și tocmai disponibilizată din postul de profesor suplinitor, primește o ofertă de nerefuzat. Este plătită regește doar pentru a-și juca rolul de scriitoare și a livra romanul promis de trei ani editurii, sau orice altceva va vrea să scrie. Singura condiție este să obțină unele informații din comunitatea de scriitori în care va intra și să transmită un raport zilnic către persoana care i-a făcut oferta. Persoana vizată este un librar și colecționar de carte și manuscrise de valoare, iar informațiile pe care protagonista trebuie să le furnizeze au legătură cu un furt de manuscrise extrem de valoroase ale scriitorului F. Scott

---

Tânăra scriitoare Mercer Mann nu a mai scris de mult. Au trecut trei ani de când trebuia să predea manuscrisul editorului ei și nu a înaintat mai deloc, colac peste pupăză, tocmai a fost anunțată că postul ei de suplinitor la universitate a fost desființat. 

Oricum nu îi plăcea pentru că nu se putea obișnui cu bârfa și bisericuțele corpului profesoral dar îi asigurau un venit cât de cât sigur. 

Creditul făcut în facultate pentru  ca să-și termine studiile și pe care l-a tot rostogolit de ani de zile a venit peste ea, refinanțările nefăcând decât să crească suma de plată.  

Nu are unde sta și nici nu vede vre-o modalitate de a ieși din această situație. Tatăl ei e falit iar mama își trăiește zilele într-un azil de boli mintale. Bunica ei, care avea o casă pe malul oceanului pe o insulă  în Florida și unde îi plăcea atât de mult să-și petreacă timpul, a murit. Are drept de posesie parțial asupra casei dar nu a mai fost de 11 ani acolo.

Primește pe email o ofertă pentru un job. Oficial era un post de profesoară de scriere creativă pentru liceenii din ultimul an. Neoficial află că e vorba de puțin cu totul altceva.

De fapt nu va trebui să predea nimic și nici nu va avea un program impus. Va putea să stea în casa bunicii, atât de dragă ei, pentru toată durata înțelegerii și să scrie în ritmul ei. Poate să scrie cartea pe care o începuse, sau să înceapă alta, după cum dorește.

Singura condiție, va trebui să intre în cercul de scriitori de pe insulă și să se apropie cât de tare va putea de Bruce Cable, un librar de succes, lucru mai rar în zilele noastre, un susținător al autorilor de carte și un colecționar de ediții princeps și de manuscrise valoroase. În plus un mare iubitor de petreceri mondene și mai ales de femei. Cât de tare va dori Mercer să se apropie de Bruce va fi doar opțiunea ei, nu are nici o obligație sau restricție din partea angajatorului. 

Inițial refuză să fie spioană, dar află că, imediat ce acceptă jobul, creditul ei, atât de deranjant, făcut cu ani în urmă pentru studii va fi plătit, asta fiind doar un mic stimulent. Și se va întâmpla pe loc, chiar în fața ei! Ar mai fi și faptul că nu are nici un ban în buzunar și că ar fi nevoită să cerșească un post de profesor, ceea ce, în condițiile de tăieri bugetare din acel moment, e greu de crezut că îi va fi oferit. 

Deci: soare, plajă, valuri, timp liber și scris când, cât și ce anume va dori, sau să rămână în situația de acum, mai direct spus, pe drumuri și falită? 

Elaine, misterioasa angajatoare, reprezintă societatea la care biblioteca universității Princeton și-a asigurat artefactele și care acum era pusă în situația de a plăti răscumpărarea pentru cele cinci manuscrise furate, toate cele știute ca fiind ale marelui F Scott Fitzgerald. 

Cazul este unul deschis și pentru divizia de urmărire a valorilor furate a FBI, care a arestat în nici 24 de ore de la comiterea furtului pe doi dintre autori, dar de atunci nu s-a mai înaintat deloc.

Dacă vă amintiți un film al anilor ‘90, Firma, regizat de Sydney Pollack și avându-i în rolurile principale pe Tom Cruise, Jeanne Tripplehorn, Gene Hackman, ei bine, este ecranizarea celui de al doilea roman al autorului și este inspirat de practica de avocat a acestuia.

Majoritatea romanelor sale sunt inspirate din sfera juridicului, dar Negustorul de manuscrise, al 29-lea în ordine cronologică, este unul dintre puținele care face excepție. 

Lumea propusă în acest roman este aceea a cărții tipărite, adică a scriitorilor, librarilor, editorilor, colecționarilor de manuscrise și de carte în ediție princeps. Aici putem spune că autorul excelează. 

Cadrul natural al unei insule cu plaje de nisip fin, întinse și valuri de ocean m-a dus cu gândul la un scurt interviu a lui Grisham legat de această carte, unde amintește de criticii care i-au categorisit cărțile ca fiind de plajă (beach books), ei bine, și-a zis Grisham, acum chiar vă dau carte de plajă! Luați de aici: Camino Island (în original)! 

Revenind la acțiune, Mercer Mann intră în cercul scriitorilor de pe insula Camino (fictivă) din Florida înconjurată de apele Oceanului Atlantic. Își face planuri: va începe un roman nou și va scrie zilnic cel puțin o mie de cuvinte, dar în același timp va trebui să-și îndeplinească și obligațiile din “fișa postului”, astfel va trebui să cunoască perechea de scriitoare Myra și Leigh, băutoare și fumătoare înrăite locuind singure cu o haită de câini și care au publicat, sub pseudonime schimbate des, o mulțime de cărți cu temă sexuală care s-au vândut ca pâinea caldă. A aflat de a ele povestea primei cărți scoase împreună și cum își împart sarcinile, una scrie plotul cealaltă textul.  De la ele află, până să se întâlnească direct, despre ceilalți scriitori:

Amy Slater, căsătorită și cu copii, “a făcut o groază de bani cu o serie despre vampiri și fantome  și cu alte rahaturi din astea, cărți de-a dreptul groaznice care se vând foarte bine.” Myra continuă cu bârfa spunând: “am publicat niște cărți groaznice, care așa trebuiau să fie, dar și-n zilele mele cele mai proaste scriu mai bine decât ea, chiar și legată la ochi.”

Au urmat la rând Bob Cobb, care făcuse pușcărie, despre care se zvonea că predase ultimul său roman însă editorul nu era mulțumit de el, Andy Adam care avea un comportament agresiv și care trebuia să urmeze tratamente de dezalcoolizare, Jay Arkleood “poet solemn și stea literară frustrată.”

Bruce Cable are o librărie pe insulă și se pare că este unul dintre puținii din branșă care reușește să se mențină, dacă nu să mai și prospere. Își cunoaște perfect meseria, sprijină din toate puterile vânzările de carte tipărită, aduce în oraș pe scriitorii cu apariții editoriale noi aflați în turnee de promovare, a creat o comunitate stabilă de consumatori de carte. El deține și ediții valoroase și știe cam tot ce se poate despre mersul aproape subteran al edițiilor și manuscriselor cu valoare mare. Despre acestea nu se întreabă proveniența și nici nu se cer datele de identificare ale cumpărătorilor. În plus îi plac lucrurile cu gust, băuturile, mâncărurile fine, dar mai ales femeile pe care le apreciază în mod deosebit. 

El este antagonistul dar modul în care se comportă și acționează îl caracterizează ca fiind o persoană mai mult decât agreabilă și, de ce nu, corectă în felul său, fapt care îl fac simpatic și îl apropie cititorului.

John Grisham recomandă celor care vor să scrie, printre altele, să nu utilizeze prolog pentru poveștile lor, lucru pe care el îl încalcă în această carte, chiar dacă nu în mod explicit. Amănuntele legate de organizarea și desfășurarea furtului manuscriselor, portretizarea hoților, istoria vieții lui Bruce mi-au dat impresia de timp irosit, atât timp cât acestea sunt niște piste care se închid și care nu au legătură directă cu protagonistul și nici cu povestea acestuia. La măiestria autorului, cu siguranță, ar fi găsit momente oportune ca să ne transmită informații esențiale în câteva paragrafe împrăștiate pe parcursul desfășurării acțiunii, dacă aceasta era chiar necesar.

Mercer va reuși să se infiltreze în imediata apropiere a lui Bruce și chiar să descopere anumite lucruri. Dacă cazul va fi închis sau nu și care va fi finalul puteți afla doar citind cartea.

Despre autor: John Grisham a vândut peste 300 milioane de cărți și a avut 29 de locuri întâi consecutive în lista de bestseller de ficțiune ale New York Times. Opera lui a fost tradusă în 50 de limbi.