Crafter: Vladutu Ionut
Sinopsis: Andrei incearca, prin toate metodele, sa evite cererea in casatorie a Dianei.
E sambata 7 iunie. Urc gafaind cele 6 etaje pana la apartament.
„Iar s-a defectat rahatul asta de lift” imi spun in gand. Cele 5 kilograme castigate in ultimele 3 luni fac acest urcus un calvar. La etajul 3 iau o pauza de tigara. Stiu ca nu am voie, dar nu ma intereseaza.
Stau in fata apartamentului Andreei, fosta colega de facultate. Multa vreme mi-a trezit ganduri necurate. Dar s-au stins, odata cu monstruletii aia mici pe care i-a nascut si pe care ii numeste copii. Acum n-ar mai reusi sa trezeasca nimic, la felul cum arata. Urate sunt transformarile pe care le sufera unele femei dupa nastere. Sunt convins ca al ei sot are cel putin o amanta acum.
Termin tigara si arunc chistocul in jos, prin spatiul dintre balustrada.
Imi fac curaj si continui escaladarea. La etajul 6 o gasesc pe Diana stand in usa, asteptandu-ma si usa.
„Buna iubitule. Ce faci ? Cum a fost ziua ta ?” ma intreaba aceasta plina de entuziasm.
„Teribila” ii raspund eu oftand. “Iar am prins doi tiganusi la furat. Aveau gume si aparate de ras bagate in izmene si prezervative in sapca. Cel mare chiar s-a propus pentru bataie, numai sa nu chemam politia. Au devenit chiar amuzanti.”
„Si tu ce ai facut ?”
„M-a bufnit rasul si le-am oferit cate un sut in fund fiecaruia. Data viitoare voi chema politia. Dar hai sa-i lasam deoparte pe ei. Cum a fost ziua ta?”, o intreb eu, curios de mirosul imbietor ce venea din bucatarie.
„Minunata. Am un vibe bun azi. Am gatit rata. Stiu cat de mult iti place. Dar n-am uitat nici de ciorbica de burta”
„Esti o dulceata”, ii spun eu, nerabdator sa ajung in posesia tacamurilor.
Hai sa mancam imi spun in gand. Dar stiu ca nu era chiar ceea ce-si dorea Diana. Inainte de masa trebuie sa avem o discutie plictisitoare, sa ne conectam, cum zice ea. Urasc momentul asta. Insa spre surprinderea mea, Diana se ridica zambind si spune :
„Merg sa pun masa. Ai o bere rece pe birou. Fa-te comod.”
„Bine draga mea” ma aud spunand mecanic. Ceva nu e in regula. Nu miroase a bine.
M-am dus direct la birou sa-mi iau tratamentul. Zapuseala de afara mi-a uscat gatul. O bere rece e exact ce-mi trebuie. Iau doua guri cu pofta si ma aud strigat. Merg in dinning si vad ca totul arata perfect. Fata de masa e una noua, alb-rosie, in culorile echipei mele favorite. Rata sta ostentativ pe mijloc, stapana a mesei. O lumanare parfumata e aprinsa pe partea mea stanga, iar pe fundal se aude o muzica chill, relaxanta.
„Wow” e tot ceea ce reusesc sa spun.
In fata mea e asezata cu atentie o farfurie mare, plina ochi cu ciorba de burta, insotita de 5 felii de paine prajita.
„Pofta buna iubitule” imi ureaza Diana
Reusesc doar sa aprob din cap, caci gura imi e plina pana la refuz.
„Am discutat astazi cu Roberta. Iti amintesti de nunta lor de luna trecuta?” ma intreaba Diana , privindu-ma atent in timp ce aruncam multumit lingura in farfuria goala.
„Cum e ? Au iesit bine ?”
„Putin spus bine. Au ramas cu 25.000 euro, bani pesin”.
„Bravo lor, le-a mers bine. Sunt o multime de bani”. In secunda urmatoare deja ma imaginez
cu banii astia in cont. Visez cu ochii deschisi.
„Vor sa-si renoveze apartamentul si sa-si cumpere un teren” ii lauda Diana.
Ii intalnesc privirea. M-am prins, stiu unde bate apropouri. O sa avem iar discutia legata de casatorie. Dar e ceva diferit acum, nu pare deloc ofensiva. Si a mai pregatit cina asta
fantastica. Ce-o vrea de la mine ?
„Stii, ma plimbam de dimineata prin mall si am zarit intr-o vitrina un inel care mi-a atras atentia. Nu mi-am putut desprinde privirea de la el. Vanzatoarea m-a vazut holbandu-ma, l-a luat din vitrine si mi l-a asezat in fata. Mainile au inceput sa-mi tremure, eram naucita.”
„Hai, probati-l, am auzit-o spunand. Si ce sa vezi, era exact marimea mea.”
„O adevarata aventura” spun eu, incercand s-o scot din stare. Parca e in transa. Se uita fix la farfuria din fata mea. Degetele mainii ei stangi bat usor, pe rand, pe coapsa goala.
Tocmai acum observ ca poarta o fusta scurta, stransa pe corp.
Devine clar pentru mine ca vrea sa ma forteze s-o cer. Dar ies eu si din asta. Ii voi dejuca cumva planul.
Ea sparge din nou tacerea.
„Ne apropiem amandoi de 30 de ani. Si avem tot ceea ce ne dorim. Nu crezi ca e momentul sa trecem la nivelul urmator ? In plus, apartamentul necesita renovat si masina trebuie schimbata” spune ea, privindu-ma fix in ochi. „Stiu ca de multa vreme vrei s-o schimbi.”
Iau o gura de bere si incerc sa ma relaxez, sa-mi asez gandurile. Incearca sa-mi apese butoanele acum, vorbeste cu voce tare despre ceea ce imi doresc eu.
„Nu ne permitem sa facem acele cheltuieli, stii asta”, o contrez eu.
„Asa e, dar uite ca Roberta a reusit. Mi-a luat-o inainte si aici”, spune ea, facand aluzie la casatoria prietenei ei.
„Da, dar ei sunt de moda veche. Pe noi nu ne tin impreuna actele, ci iubirea”. Incerc s-o dreg cat de bine pot, dar fata ei exprima hotarare, o decizie deja luata.
„Ai dreptate, nu ne tin impreuna actele. Dar simt ca iubirea noastra ar fi completa daca am fi casatoriti” imi spune direct, fara ocolisuri.
Uitandu-se direct in ochii mei, duce mana stanga sub masa si scoate de acolo o mica cutiuta de bijuterii. E neagra, captusita in catifea. Marginea ei luceste. O pune usor pe masa si o intinde spre mine.
„Ti-ai cumparat singura inelul?”,o intreb enervat. Simt cum sangele mi se urca in cap. Sunt neajutorat. Nu stiu unde va duce aceasta discutie.
„Nuu ! Ti-am cumparat tie unul. Zaresc un zambet discret, dojenitor pret de o secunda.
Intind mana si iau cutia, aproape smulgand-o de pe masa. Nu pot sa-i sustin privirea. Sunt iritat, simt penibilul situatiei.
„Vrei sa te casatoresti cu mine?”, ma intreaba, intinzand mana dreapta peste masa si asezand-o peste a mea. Ma priveste cu blandete, insa clipitul des ii tradeaza nerabdarea si emotia.
„Aaa, pai , aaa,..” Din gura mea ies numai cuvinte fara inteles. Balbaitul din copilarie a revenit tocmai acum. Inchid ochii si trag puternic aer in piept. Cum naiba sa raspunzi la o asemenea intrebare ? Voi ajunge mascota cartierului daca accept.
„Va trebui sa ma gandesc” ii spun, incercand sa castig cateva clipe in plus. “Merg pana la baie”.
Pierdut in capul meu, urinez pe capac. Gandurile imi zboara in toate directiile. Nu reusesc sa ma concentrez. Simt broboane de transpiratie pe frunte. O voi refuza. Imi indrept spatele. Privesc omul din fata mea, din oglinda. Are o fata de soricel neajutorat, prins de pisica si tinut de coada. Dispretul fata de acest soricel ma ajuta sa-mi recapat increderea.
Ies din baie hotarat s-o infrunt pe Diana si sa inchei acest moment. Sta cu spatele, usor aplecata, avand capul in palme. Aud usoare suspine. Cu ochii tinta la ea, nu sesizez taburetul din fata mea si ma impiedic. Singurul gand in timpul caderii e ca trebuie sa protejez cutiuta, pentru a o putea returna mai tarziu. Cad in genunchi, cu mana dreapta ridicata, tinand cu atentie bijuteria. Se intoarce brusc. Fata i se insenineaza si gura i se deschide intr-un zambet larg.
„Off iubitule, imi spune ea, imbratisandu-ma puternic. „Stiam eu ca esti un barbat adevarat”.
Pret de 3 secunde sunt derutat. Nu stiu ce se intampla, de unde vine aceasta schimbare a dispozitie. Ma surprind apoi in genunchi in fata ei, avand cutia ridicata spre ea.
“Sunt mandru de tine. Uite, am cumparat si pentru mine inel. Ti-am luat o grija de pe cap, stiind ca nu-ti place sa hoinaresti prin magazine” spune ea entuziasmata.
“ Am fost si la local. Am stabilit data, e 5 iulie, chiar de ziua mea. Ce coincidenta, nu? Am discutat chiar si cu nea Fane si formatia si sunt liberi in acea zi. Iti vine sa crezi, ce fericire ?”
Sunt naucit. Cum s-o mai dau la intors acum ?
“Da iubito, e extraordinar!”
