Recenzie: De veghe in lanul de secara

Crafter: Cătălin Ioniță

Holden Caulfield, un baiat de saptesprezece ani, pe punctul de a fi dat afara dintr-o noua scoala, ne ofera perspectiva catorva zile din viata sa, din momentul in care afla ca va fi dat afara din scoala pana cand ajunge sa le spuna parintilor sai ca a fost exmatriculat.

Citind cartea, o buna bucata de vreme am ramas bantuit de o formula care a devenit mesajul central al campaniei prezidentiale din 1992 in USA : 

It’s the economy, stupid!

M-am intrebat de ce nu pot scapa de mesajul asta si ce legatura are cu cartea De veghe in lanul cu secara. Mi-a luat ceva timp, insa in cele din urma am inteles:

Fraza clarifica succint ce era important la momentul respectiv in USA. Cartea De veghe in lanul cu secara este la randul ei un mesaj. Daca dai la o parte toate foitele de ceapa care o imbraca literar, o sa poti vedea mesajul in toata splendoarea lui:

E despre adolescenta, tampitule!

Protagonistul cartii, Holden Caulfield, are saptesprezece ani si, dupa spusele lui, uneori se poarta de parca ar avea treisprezece. Cartea in sine prezinta intamplarile prin care trece Holden in decursul a catorva zile, de la momentul in care afla ca va fi exmatriculat din inca o scoala pana cand ajunge sa le spuna parintilor sai acest lucru. Intamplarile in sine sunt banale, pentru ca in fapt nu este nevoie de mai mult. Ele sunt doar o coaja, un schelet pe care autorul construieste magnific portretul psihologic al adolescentului inadaptat.

Caulden este suficient de inteligent incat sa resimta visceral schimbarile ce urmeaza sa le aduca viitorul si totodata suficient de diferit fata de oamenii din jurul sau. Ca urmare, principalul sau modus operandi la nivel comportamental este de respingere automata a persoanelor din jurul sau, ca doi magneti de acelasi pol.

Daca autorul s-ar fi oprit aici si tot ar fi fost o carte memorabila prin intermediul personajelor. Chiar si in afara lui Holden, celelalte personaje sunt portretizate admirabil, fie prin antiteze inteligent constituite, fie prin detalii marunte care au darul de a le umaniza, de a te face sa-i cunosti la un nivel superior, intim, ca pe niste prieteni buni. 

Doar ca, romanul face mult mai mult. In el, prin intermediul unor introspectii fin conturate ale personajului principal, sunt tratate toate temele importante ale acestei perioade. Sexualitatea, moralitatea, iubirea. Toate, tratate onest, fara emfaza, prin ochii tanarului care este cand prea matur, cand prea copilaros, niciodata insa in linie cu cei ce compun marea masa a mediocritatii.

Pe langa toate astea, cartea abunda in mesaje istete, adanc ascunse sub o aparenta obtuzitate. 

Cat de mult te preocupa viitorul la saptesprezece ani? Nici o problema, Holden raspunde foarte direct:

“Dar nu te preocupa deloc viitorul tau, băiete? 

Ba da, cum sa nu ma preocupe? Sigur. Sigur ca ma preocupa. Apoi, dupa o pauza, am adaugat: Dar nu prea mult. Nu prea mult.”

Relatia cu religia? E si mai simplu:

“De fapt, tata a fost, candva, catolic, numai ca s-a lasat cand s-a insurat cu mama”

Mastile pe care ni le punem in public? Holden ne pune o oglinda nemiloasa in fata.

“Vesnic ma trezesc spunand Imi pare bine de cunostinta unor oameni pe care nu ma bucur deloc ca i-am cunoscut. Totusi, trebuie sa spui lucrurile astea daca vrei sa traiesti.”

Si in sfarsit, esenta societatii, unsoarea care face ca usile sa nu scartaie in viata ta, pe scurt, relatia cu banii.

Lua-i-ar naiba de bani. Întotdeauna ajungi să-ţi pierzi buna dispoziţie din pricina lor.  

De veghe in lanul cu secara e o carte pentru toti adolescentii se vor regasi in postura protagonistului si vor retrai aceleasi intrebari care ii macina ca si pe Holden. Daca totusi ai depasit aceasta varsta, e o carte cu potential de a te readuce pentru cateva momente in acea stare incredibila de la saptesprezece ani, cand simti ca poti lua lumea in piept si asa mai departe, cum ar spune Holden daca l-am intreba.

De fapt, cartea exprima un adevar pe care intr-o anumita masura, mai mica sau mai mare, cu totii l-am experimentat. In adolescenta, cand simti cum vrei sa te iei de piept cu zeii, mizele marunte din viata de zi cu zi te ingrozesc si te scarbesc in egala masura. De asta Holden, in momentul adevarului, confruntat de sora sa care-l intreaba infuriata ce i-ar placea sa faca, alege sa stea de paza la marginea lanului de secara, sa prinda copiii care in joaca lor ar putea sa cada in prapastie. Isi doreste, dezinteresat, ca toti sa se poata juca vesnic in lanul de secara, copii pentru totdeauna, feriti de pericole, feriti de prapastia maturizarii.

Holden se uita prin gaura cheii la viitorul care il asteapta si se cutremura gandindu-se la cat de sumbru arata. Si nu poti sa nu ii dai dreptate. In fond, exact asa e. Parasesti copilaria doar ca sa alergi apoi dupa minunatiile ei toata viata, fara succes. Caderea din rai e definitiva. Regretele nu te mai pot ajuta si trebuie sa traiesti cu chinul de a fi cazut in prapastia de la marginea lanului de secara.